Băcăuanii care își îndreaptă pașii astăzi spre mănăstirea Agapia vor putea trăi emoția sacră a serbării sfinților Cuvioși Rafael și Partenie, canonizați de Biserica noastră Ortodoxă, în luna martie 2008. Bucuria credincioșilor din zona noastră va fi sporită și de faptul că slujba și acatistul celor doi sfinți au fost diortosite de PS Episcop Ioachim Băcăuanul. Sfântul Cuvios Rafail de la Agapia Veche a trăit la sfârșitul secolului al XVI-lea la Mănăstirea Agapia Veche din Munții Neamțului. S-a născut în anul 1560 în satul Bursucani (astăzi, în comuna Bălăbănești, jud. Galați), într-o zonă cu veche tradiție monahală. A plecat din tinerețe la mănăstire, trăind o perioadă în inima munților, iar după ani de rugăciune și asceză a devenit îndrumător uimind pe toți prin virtuțile sale. De aceea, era numit „Fericitul stareț Rafail“. Din timpul vieții a primit darul facerii de minuni, iar după moartea sa, mulți bolnavi și neputincioși veneau la mormântul său, pentru a se vindeca. Însuși Mitropolitul Dosoftei al Moldovei l-a considerat în rândul „casnicilor lui Dumnezeu”și i-a cinstit sfintele sale moaște. Sfântul Partenie a viețuit în aceste locuri în veacul al XVII-lea. Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, care a cunoscut mulți călugări cu înaltă viață duhovnicească din Moldova, îl numără pe Cuviosul Partenie printre sfinții români cărora le-a văzut viața și traiul. Avea darul tămăduirii și îndrăzneală la rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Potrivit unor tradiții, scotea și demoni din oameni. Pentru viața sa a fost cinstit dintotdeauna de călugări și de credincioși.Mărturie a viețuirii sale sfinte și minunate este și faptul că, după moarte (1660), trupul fiindu-i dezgropat, după rânduiala strămoșească, a fost găsit nestricat.
Lasă un răspuns