În prima decadă a lunii ianuarie 2014, ideea unui proiect inițiat de o instituție de cultură băcăuană „a devenit virală” – pentru a fi și eu „pe val” cu exprimările! – pe Internet. Cu maximă rapiditate, ideea, una caritabilă și frumoasă în și prin sine, a fost „asumată” de un public larg utilizator de rețele virtuale de socializare și împărtășită prietenilor și prietenilor prietenilor și tot așa, de a ajuns minunata idee și-n presa națională, incluzând aici și blogosfera.
După fix o lună de la lansarea proiectului și excelenta promovare în online cel puțin a scopului acestuia, rezultatele „așteptate” sunt, însă, neașteptat de slabe. Spre zero chiar, raportându-ne numeric, la sutele, poate miile de oameni care și-au exprimat virtual, prin „like & share” susținerea cauzei.
La fel, în ultima perioadă – și nu cred că n-ați constatat și voi – concerte la care acum doi-trei ani ușile cluburilor în care urmau să fie susținute se închideau cu mult înaintea începerii lor din cauza/datorită publicului foarte numeros, acum abia de numără câteva zeci – iar când spun câteva zeci mă refer la zeci sub 50! – de participanți. Ba, am asistat chiar la concerte la care publicul am fost doar noi, câțiva prieteni, 10 – 15 oameni… Vorbesc despre concerte sau spectacole de orice gen, la prețuri decente, susținute de trupe și artiști renumiți care acum doi-trei ani, în această urbe a noastră, umpleau sălile pub-urilor/cluburilor la refuz.
S-ar putea motiva lipsa publicului de acum, prin cea de bani sau printr-o piață locală suprasaturată de astfel de evenimente? Nu, nu cred! Dacă ar fi așa, evenimentele anunțate de organizatori pe rețele de socializare n-ar avea SUTE de „attending”-uri. Adică de confirmări de participare. N-ar avea mii de „like”-uri și „share”-uri. N-ar avea nici trupele și artiștii atâtea comentarii de la fani prin care cei din urmă le solicită celor dintâi venirea în spectacole în urbea lor.
Dincolo de concerte și spectacole, realitatea este aceasta în orice altă situație: expoziții, lansări de carte, acte caritabile, mitinguri etc. Pe rețelele de socializare, aproape toată lumea e prezentă peste tot. Prin „like”, „share”‚ „comment”, „attending”, citate de (cele mai) multe ori eronate și rupte aiurea din context, lumea e activă! În sălile de spectacole, însă, în cluburi, în galerii, în librării și biblioteci, în stradă, se țes pânze de păianjeni…
N. B. Nu, nu am vrut să evidențiez ca alții – culmea, cei mai mulți provenind din categoria „like&share&attending” și citate! – că rețelele de socializare sunt nocive. Ba, dimpotrivă, am vrut să spun că este cât se poate de util să ai cont pe o astfel de rețea. Vei vedea mai ușor adevărul despre cel de lângă tine…
N. B. 1 Ideea-proiect de care vorbeam la început se numește „Bilet în așteptare” și a fost lansată de Teatrul Municipal „Bacovia” Bacău. Amănunte? Peste tot în rețelele de socializare.
Eu cred ca sunt cewl putin doua explicatii :
1. Nevoia de a atrage atentia ca „eu vreau”, ca subconstientul si chiar mintea si inima vor, ca sa iei parte la acel eveniment. Iti doresti evenimetul, esti entusiasmat ca vine artistul, dar iti dai seama in seara respectiva ca… ploua afara, ca nu iti ai ajung banii, ca pisica prea s-a cocolosit in bratele tale, ca e a doua zi te duci la munca, ca de fiecare data (sau aproape) spectacolul incepe cu doua ore dupa ora anuntata… Gasesti o mie de motive sa nu mai mergi… Dar, initial ai vrut, si in plus, chiar daca nu vii, ii oftici pe dusmani pana in ziua evenimentului ca tu participi si ei nu …
2. Starea de lehamite la care am ajuns, de stress, de oboseala, de grija pentru ziua de maine, care de multe ori ne impiedica sa ne mai bucuram, si in acest fel ne scufundam tot mai mult in mocirla inculturii, inesteticului, a lipsei de valoare. Pe multi ii intereseaza mult mai mult ce a mai facut nu stiu ce Dragusanca sau Cruduta, decat o ora jumatate de teatru sau spectacol. In plus, orice s-ar spune, orasanul a devenit foarte comod. Are un apartament – mare/mic – in care are un TV, si sticla de vin sau bere la 2 l e mult mai ieftina la alimentara…
Care este adevaratul scop pt care merg? Daca acei artisti fac o lucrare de caritate, sunt in asentimentul lor? Ce urmaresc de fapt? Daca aleg sa ma odihnesc, sa consum ce doresc, adica pe mine, de ce ma simt totusi , plictisit, anxios, stresat?
[…] EDITORIAL Ziarul de Bacau, 11 februarie 2012 […]