Gabriela Istoc – privighetoarea maiastra

Chiar daca teatrul liric cunoaste, in epoca noastra, un usor declin si o oarecare desuetudine, gratie avalansei de show-uri accesibile, vocea umana continua sa emotioneze prin caldura timbrului si performantele ei acustice, iar solistii talentati ai operei inca ii dau stralucire si notorietate. O demonstratie convingatoare ne-a oferit, la sfirsitul saptaminii trecute, Gabriela Istoc – o soprana de coloratura cu un glas tumultos, impresionant, plin de energie in accente, cu un vibrant elan si un joc reliefat, care dau interpretarilor sale proportii impunatoare. Coloratura, asa cum a redat-o Gabriela, a parut laborioasa, cu precizie in atac, puritate in restituire, siguranta in stapinirea omogenitatii glasului, un timbru deosebit de fermecator, intr-o frazare bine slefuita in accente si ritm. Cu nuantat simtita poezie, cu darul rar al talmacirii plastice, subtile, Gabriela Istoc a patruns tilcul si atmosfera unei variate selectii de arii din Rusalka de Dvorak, Boema de Puccini, Adriana Lecouvreur de Cilea, ca si a unor lieduri de Fr.Poulenc, G,Charpentier si J.Strauss. Solista are darul rar al unei emisiuni lipsite de orice efort, de o claritate curgatoare si o naturalete nedezmintita, plimbindu-si glasul cu mladiere si sanatoasa muzicalitate,trecind cu usurinta dintr-un registru in altul. Nu mai este mult si Gabriela Istoc va urca cu dezinvoltura treptele celebritatii. Resurse are, calitati vocale din belsug, mai este nevoie si de mult noroc.Trebuie aduse elogii speciale acompaniamentului tinut cu mina certa si delicata de Mihaela Spiridon.

Cvartetul “Consonante”

Printre concertele a caror amintire se pastreaza in adincul sufletului, acolo unde impresii trecatoare nu pot lua locul unei vraji muzicale, s-a inscris una dintre cele mai de neuitat evolutii artistice: concertul Cvartetului Consonante al Filarmonicii “Mihail Jora”. A fost un concert aparte pentru amprenta si anvergura artistica particulara, pentru caracterul propriu, reprezentat de admirabilele interpretari oferite de Andrei Onofrei (viora I), Stefan Epuran (vioara II), Iulian Bolog (viola) si Catherine Vanda Multhaler (violoncel), cu concursul pianistului Horea Haplea. Acesti adevarati artisti au darul de a lasa sa izvorasca muzica netensionat, cu usurinta unei inimi tinere ce pulseaza viata fara nici un efort. Ei si-au asumat in program “Cvintetul op.57″ de Dmitri Sostakovici – o lucrare pentru care rusii i-au oferit unul dintre cele mai mari premii, devansind (poate pe nedrept) marile lui simfonii. Lucrarea construita pe un clivaj arhitectonic profund, cu un accent perfect intre toate compartimentele interpretative, alcatuite pe o anume relatie, ori pe o ordine, ca, bunaoara, principiul simetriei, este remarcabila sub aspectul muzicalitatii. Fiecare dintre artsti a trait din plin ceea ce partitura i-a incredintat si, ca sub imperiul unei coordonari miraculoase, ei au imbinat planurile, facindu-le sa coincida ca sens si sentiment, in culoare si poezie, in trairea emotiei. Interpretii au izbutit cu fireasca maiestrie cele mai daruitoare talmaciri, fara a impieta nici un moment elocutiunea vreunuia dintre ei, dovedindu-se omogeni pina la contopirea ansamblului. Lucru extrem de greu, pe care doar putini privilegiati pot sa-l duca la fapta. Intreaga lucrare a lui Sostakovici a fost rostita intr-o fragezime de tonuri, o filtrare stilistica si un elan de mare noblete.

Vasile PRUTEANU