Până acum, dl Ponta a suportat supraabundente insulte și umilințe, încasând aproape fără crâcnire dezmățul politic al unor oameni care conduc țara în mod obraznic, nerușinat, agresiv nelegiuit și, la limită, criminal. N-a ripostat decât arareori și în limita bunului simț.
Iată că ieri tăcerea sa îndelungată a erupt exploziv, caracterizând întreaga coterie de pretendenți la scaunul prezidențial ca fiind „o adunătrură de trădători și mișei”. Motiv care a inflamat televiziunile opozante peste puterea de suportare a populației. Răcnete, imprecații, injurii, insulte, blesteme au ieșit cu surplus gongoric pe gura așa-zișilor analiști politici, care sunt orice, numai analiști nu se pot chema. Cu două-trei excepții, toți aspiranții la președinție s-au arătat doctrinar nicăieri, mânați din față sau din spate, din dreapta sau din stânga doar de interesele personale cele mai meschine.
Candidații propuși sau autopropuși ilustrează o dezinvoltură barbară în a conduce politic cu ură față de adversari și cu o nepăsare ucigașă față de populația țării. Aceasta a aflat repede că mai toți oamenii care fac politică de vârf sunt pungași, corupți sau vânduți unor interese străine, gata să ofere comisioane pentru raptul cât mai aprig al bogățiilor solului și subsolului, indiferent de consecințele dezastruoase pentru economia țării.
}ara văzută de la „înălțimea” omului de jos este un câmp de afaceri pentru afiliații partidelor politice. Pădurile, ogoarele, apele, minele, gazul metan, electricitatea, telefoanele și șoselele țării sunt chibzuite zilnic în combinație cu un capital comisionat și bine îngroșat pentru portofelele încăpătoare.Tot felul de tipuri cu psihologii sufletești cidate se înghesuie spre poarta Cotrocenilor, afișând o moralitate cu miros de lubricitate și pește stricat. De pildă, dnii Dan Diaconescu, Cristian Diaconescu, Viorel Cataramă, Cătălin Predoiu și alți vreo doi-trei par un soi de golănași hotărâți să culeagă chiștoacele politice ale potentaților, să le aurească artificial pentru a lua ochii prostimii, ușor de manipulat prin cuvinte gongorice, profund găunoase.
Contemplu de mai multă vreme manifestările unei blonde de Pleșcoi, care nu pierde nicio ocazie să muște obraznic din adversarii dlui Băsescu. Joacă rolul femeii de nădejde, obsedată de treburile țării, de neamul nostru nevoiaș, căruia trebuie să-i facem și să-i dregem. Prostia ei trece dincolo de teritoriul ridicolului, dinaintea căruia și umorul se veștejește. Cu puțina ei dotare intelectuală, terfelește toate partidele politice, în numele unei așa-zise prosperități aduse de guvernarea Băsescu – Boc. Are o înclinație morbidă în a-i iubi doar pe românii cărora le-a murit capra. E socotită de dl Băsescu un punct câștigat pentru pollitică. Pe români, însă, îi doare-n punct de această divă, opintită în politică de către un scandalagiu adânc țigănit, dar abil politician prin prestații aparent credibile, dar profund interesate. Prin peisajul acesta sulfuros, mințile mai slabe, manipulabile sau pătimașe pot fi ușor seduse de gălăgia neofiților. Ne putem trezi cu vreo altă catastrofă prezidențială pentru alți zece ani. Doamne, ferește-ne!!!
Lasă un răspuns