Moaștele Sfântului Leontie de la Rădăuți, a cărui serbare se face la 1 iulie, au mângâiat și întărit pe mulți credincioși creștin ortodocși, până în anul 1639, când au fost pângărite și risipite.
Despre Sfântul Leontie de la Rădăuți există doar știrile din cartea „Palinodia”, scrisă de teologul ucrainean Zaharia Kopistenski în anul 1622. A trăit în veacul al XV-lea și a făcut parte din obștea călugărilor rădăuțeni, sub numele de Lavrentie ieromonahul. Poate să fi fost chiar stareț al mănăstirii cu hramul Sfântul Nicolae, devenită apoi catedrală episcopală și gropnița a primilor domni moldoveni. Sfântul Leontie a fost unul din călugării prețuiți de credincioșii din împrejurimi pentru evlavia lor, dar mai cu seamă pentru rugăciunile lor, care aveau darul vindecării de boli și neputințe. Pentru aceasta era socotit ca un adevărat „sfânt” încă din timpul vieții. A ajuns chiar episcop la Rădăuți, în timpul domniei lui Alexandru Vodă cel Bun, dar spre bătrânețe s-a retras din scaunul vlădicesc. După moarte, trupul său a rămas neputrezit, încă un semn al sfințeniei, venit din partea lui Dumnezeu. La mormântul lui au avut loc vindecări minunate, de vreme ce Zaharia Kopistenski scria despre el că era „făcător de minuni”. Pe vremuri, strada de azi Bogdan Vodă din Rădăuți,unde se află și ctitoria domnitorului, se numea „Drumul sfântului”. Probabil i s-a zis așa pentru că pe acest drum veneau și se închinau credincioșii în fața cinstitelor sale moaște. După tradiția locală, ziua lui de prăznuire era la 1 iulie, când se făceau mari pelerinaje la moaștele sale.
Lasă un răspuns