Cultura caisului, piersicului şi nectarinului poate fi extinsă

Cultura caisului, piersicului şi nectarinului poate fi extinsă

Dr.ing. Florin ACATRINEI
Producător de pomi altoiţi
www.pomaltoi.ro

În zona Bacău, cultura caisului, piersicului şi nectarinului întâmpină dificultăţi în anii cu ierni geroase, cu temperaturi minime absolute sub -24 grade Celsius. Efectele se observă în primăvară, când mare parte dintre pomi, după o asemenea iarnă, se usucă total sau parţial dar de cele mai multe ori în lunile mai-iunie după ce-au înflorit, au legat fructe şi au înfrunzit.
Care sunt cauzele? Sunt determinate de acţiunea directa a îngheţului din iarnă pe fondul condiţiilor de vegetaţie pe care le-a parcurs pomul în anul anterior.
Acţiunea directă a îngheţului din iarna se manifestă atunci când temperaturile scad sub limita de rezistenţă a pomului determinând distrugerea ţesuturilor. Poate fi distrus întregul pom (la temperaturi mult sub pragul de rezistenţă, iar pomul primavara nu mai pleacă în vegetaţie, fiind uscat total), sau numai trunchiul şi unele şarpante (situaţie des întâlnită, când avem temperaturi imediat sub limita de rezistenţă; pomul înfloreşte, înfrunzeşte, leagă şi apoi se usucă în lunile mai-iunie). Uscarea în vegetaţie se datorează faptului că îngheţul a distrus vasele conducătoare liberiene de pe trunchi, care duc seva elaborată de frunze spre rădacini; vase conducătoare care se află imediat sub scoarţă. Primăvara, prin vasele conducătoare lemnoase care au mai scăpat, sau prin simpla capilaritate, seva brută urcă spre coroană, unde pe baza substanţelor de rezervă din muguri şi ramuri, se derulează fenofazele de dezmugurit, înflorit, legat, desfrunzit. Dar seva elaborată de frunze nu mai ajunge să alimenteze rădacinile datorită traseului întrerupt al vaselor conducatoare. Rădăcina moare şi după ea, moare întregul pom.
Dar de ce au îngheţat numai vasele conducătoare de pe trunchi? Pentru că aici sunt substanţe de rezervă mai puţine, dar şi pentru că aici se realizează cele mai scăzute temperaturi în dimineţile senine de iarnă. Deasupra zăpezii se înregistrează temperaturi mai joase cu 3-4 grade faţă de temperatura înregistrată la înălţimea de 2 m. Această situaţie am găsit-o pe pomii de cais care au suferit cel mai mult în primavara anului 2010, după iarna în care s-au înregistrat -28 ºC. Realizând crestări pe scoarţa trunchiului, am găsit vasele libero-lemnoase necrozate doar pe segmentul cuprins între 20 şi 50 de cm de la suprafaţa solului.
Condiţiile de vegetaţie din anul anterior determină cantitatea de substanţe de rezervă acumulată de pom în trunchi şi coroană, substanţe care se solubilizează în timpul iernii şi acţionează ca un antigel, asigurând rezistenţa la îngheţ. Rezervă mare de substanţe se crează dacă pomul nu a avut o încărcătură mare de fructe, a avut o creştere puternică a lăstarilor determinată de o tăiere mai severă, situaţii ce au dus la un raport frunze/fructe, mult mai mare. Acest lucru este determinat şi de starea de sănătate a frunzişului, prin tratamentele fitosanitare, fertilizarea, lucrările solului, eliminarea deficitului de apă . Pe scurt, aplicarea tehnologiei corespunzătoare.
Dar ce mai putem face?
-să plantăm soiuri testate în zonă ca fiind mai rezistente. Astfel dintre 8 soiuri de cais pe care le-am înmulţit în pepinieră, un singur hibrid extratimpuriu a rezistat la îngheţurile iernii 2009-2010, în trei locaţii diferite unde l-am plantat în zona Bacău. Tot bine s-au comportat şi doi hibrizi de nectarin,
-protejarea trunchiului pe timpul iernii cu materiale termoizolante, în strat cât mai gros, pe o înalţime de la sol de cel puţin 80 cm,
-adunarea zăpezii în jurul pomului cât să cuprindă şi baza şarpantelor,
-conducerea acestor specii cu trunchi mai înalt (0,9-1 m), pentru ca acesta să poată fi protejat iarna,
-plantarea acestor specii în zone mai adăpostite natural sau artificial de curenţii reci,
-stropirea cu var a coroanei pomilor pentru a prelungi starea de repaus, prin reducerea încălzirii ramurilor în zilele însorite din timpul iernii,
-la pomii tineri , de până la 7-8 ani, daca am constatat că vasele conducătoare de pe trunchi sunt distruse, primăvara înainte de înflorit, eliminăm coroana cu ferăstrăul imediat sub zona afectată. Această operaţie va determina apariţia unor lăstari din altoi, din care vom alege unul, pe care îl tutorăm să nu se dezbine şi vom reface pomul în 2 ani,
-tăierea severă a piersicului şi nectarinului, în fiecare an, pentru normarea încărcăturii de rod şi stimularea creşterii lăstarilor, intensificarea metabolismului cu creşterea cantităţii de substanţe de rezervă depuse în ramuri,
-rărirea fructelor dacă au rămas prea multe după prima cădere fiziologică.
Dacă ne gândim la cât de plăcute sunt caisele, piersicile şi nectarinele, cred că ne creşte ambiţia să aplicăm aceste recomandări, să ne protejăm pomii şi să avem curajul plantării acestor specii în zona Bacău.

2 păreri despre “Cultura caisului, piersicului şi nectarinului poate fi extinsă

  1. Ne puteti spune care este soiul de cais care a rezistat la îngheţurile iernii 2009-2010 precum si cei doi hibrizi de nectarin?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>